Formator

De-a lungul timpului, programele de formare au avut diferite forme și au pornit de la diferite abordări, fiind totuși în esență legate de diversele curente psihologice referitoare la modelarea comportamentală și învățare.

Formatorul este specialist în activitatea de formare (proiectează, derulează, evaluează și revizuiește activități teoretice/practice și/sau programe de formare și dezvoltare a competențelor profesionale, derulate în instituții specializate sau la locul de muncă).

Ca urmare, formatorul este:

Conceptor al programelor de formare, pe baza documentelor normative în vigoare, a standardelor ocupaționale/de pregătire profesională și a nevoilor unui anumit sector sau domeniu de activitate – inclusiv al celui de formare a formatorilor.
Proiectant al programelor și al activităților de formare, pe baza identificării nevoii și cererii de formare dintr-un anumit sector sau domeniu de activitate.
Organizator al programelor de formare, asigurând toate condițiile necesare desfășurării optime a programului de formare.
Facilitator al procesului de învățare și de dezvoltare prin crearea unor situații de învățare adecvate dezvoltării competențelor profesionale care se constituie în ținte ale formării.
Evaluator al competențelor efectiv formate sau dezvoltate la participanții la formare, precum și al propriei prestații ca formator, evaluator al programelor de formare – atât al celor proprii, cât și al programelor de formare propuse spre evaluare în vederea autorizării.
Persoană care învață pe tot parcursul carierei profesionale, dezvoltându-și permanent propriile competențe de formator.

Competențe generale la locul de muncă

Formatorul va trebui să descompună activitățile complexe în activități simple asimilabile și să recompună activitățile de învățare în competențe profesionale.

Un program de formare cuprinde mai multe activități de formare de ex: sesiuni, ore, lecții, aceste activități la rândul lor pot cuprinde activități de învățare care sunt de fapt unitățile de bază pentru orice program de formare.

Pregătirea activității de formare va ține seama de caracteristicile individuale ale participanților la formare și de resursele celui care furnizează formarea.

Obiectivele programului sunt relevante pentru competențele țintă ale formării, un formator de formator proiectează activitățile de formare, construiește situațiile de învățare, organizează spațiul în care are loc formarea, pregătește materialele.

Realizarea activității de formare:

1. Informarea participanților privind activitățile de formare (date referitoare la program, orar, obiective, spații de învățare și facilități)
2. Motivarea participanților, formularea clară a sarcinilor de lucru, încurajarea participanților la exprimare deschisă a opiniilor, dilemelor și stărilor.
3. Facilitarea activităților de învățare: metodele, tehnicile de predare se adaptează caracteristicilor individuale ale participanților la program, formatorul de formator asigură pe parcursul desfășurării programului ocazii și timp pentru toți participanții pentru exersarea deprinderilor și pentru aplicarea deprinderilor dobândite.
4. Rezolvarea conflictelor, se face ținând seama de caracteristicile individuale ale persoanelor implicate.
5. Oferirea de feedback (mecanism prin care emițătorul verifică dacă mesajul transmis a fost perceput corect de către receptor) participanților-comportamentele care indică atingerea obiectivelor stabilite sunt identificate și înregistrate, se evită manifestările critice directe.

Procedurile de formare sunt suficient de variate pentru a face față nevoilor/așteptărilor individuale și de grup ale participanților la formare.

Situațiilor neașteptate și conflictele apărute sunt folosite în scop formativ.

Elemente ale programului de lucru sunt negoiciate cu participanții la formare, în vederea optimizării acestuia.

Note importante:

1) Terapia Reiki este recunoscută în România ca practică de medicină complementară prin Legea nr. 118/2007. Reiki lucrează complementar cu alte forme de tratament medical sau psihologic.

2) Metoda este recunoscută de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și este utilizată în multe spitale din America. În Statele Unite ale Americii, terapia Reiki a fost adoptată de un număr tot mai mare de instituții de îngrijire medicală. Centrul de Cercetare Reiki din Statele Unite ale Americii (The Center for Reiki Research Including Reiki in Hospitals) organizează studii științifice cu privire la eficiența terapiei Reiki pentru diverse afecțiuni, cu rezultate pozitive dovedite.

3) Reiki nu înlocuiește consultul medical de specialitate și tratamentul medical alopat.